marți, 31 mai 2011

Rusalka

În stejărişul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist şi singuratic,
În posturi, ruga şi oftat.
Cu o lopată preasmerita
El şi-a săpat al său mormânt
Şi pentru moartea-i multdorita
Se tot ruga la orice sfânt.


Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul*
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceaţa peste lacuri
Se aşternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parca-nrosita de fiori.


Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi...
Valuri pe lac se înspumează
Şi se opresc pe-ai săi genunchi...
Deodată... că a nopţii umbră,
Din ape iese o femeie,
Ce lin pe maluri se adumbra,
Albă, ca neaua ce scânteie.


Ea pe călugăr îl priveşte
Şi-şi piaptănă umedul par,
Monahu-atunci se-ngalbeneste:
Era frumoasa-ntr-adevar.
Din cap făcând semn de-aprobare,
Cu mâna îl cheamă duios...
Dar, ca şi steaua căzătoare,
Piere sub vălul somnoros.


El noaptea n-a putut să doarmă
Şi ziua nu s-a mai rugat;
Părea că realul se sfarma
Şi-apare chipul fermecat.
Luna pe cer pleca hoinara,
Stejarii se înnegurau,
Doar chipul drag, a doua oară,
Stătea pe valuri ce fierbeau.


Privind, îi tot faci semn cu capul,
Săruturi îi trimiţi în glumă;
Râzând, te joci acum cu valul,
Plângând, stropeşti cu a lui spumă.
Chemându-l dulce, gingaş gemi:
"Monah, monah, hai, vino, vino!..."
Dar mult n-aveai să îl mai chemi,
Căci valul te-a-nghitit, divino!


A treia zi, bătrânul schimnic
Stătea pe malul fermecat
Şi aştepta chipul angelic.
Stejarii iar s-au negurat.
Când zorii noaptea au gonit-o,
De urma lui nu au mai dat;
Doar barba sură i-au găsit-o
Plutind pe valul înspumat.
În stejărişul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist şi singuratic,
În posturi, ruga şi oftat.
Cu o lopată preasmerita
El şi-a săpat al său mormânt
Şi pentru moartea-i multdorita
Se tot ruga la orice sfânt.


Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul*
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceaţa peste lacuri
Se aşternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parca-nrosita de fiori.


Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi...
Valuri pe lac se înspumează
Şi se opresc pe-ai săi genunchi...
Deodată... că a nopţii umbră,
Din ape iese o femeie,
Ce lin pe maluri se adumbra,
Albă, ca neaua ce scânteie.


Ea pe călugăr îl priveşte
Şi-şi piaptănă umedul par,
Monahu-atunci se-ngalbeneste:
Era frumoasa-ntr-adevar.
Din cap făcând semn de-aprobare,
Cu mâna îl cheamă duios...
Dar, ca şi steaua căzătoare,
Piere sub vălul somnoros.


El noaptea n-a putut să doarmă
Şi ziua nu s-a mai rugat;
Părea că realul se sfarma
Şi-apare chipul fermecat.
Luna pe cer pleca hoinara,
Stejarii se înnegurau,
Doar chipul drag, a doua oară,
Stătea pe valuri ce fierbeau.


Privind, îi tot faci semn cu capul,
Săruturi îi trimiţi în glumă;
Râzând, te joci acum cu valul,
Plângând, stropeşti cu a lui spumă.
Chemându-l dulce, gingaş gemi:
"Monah, monah, hai, vino, vino!..."
Dar mult n-aveai să îl mai chemi,
Căci valul te-a-nghitit, divino!


A treia zi, bătrânul schimnic
Stătea pe malul fermecat
Şi aştepta chipul angelic.
Stejarii iar s-au negurat.
Când zorii noaptea au gonit-o,
De urma lui nu au mai dat;
Doar barba sură i-au găsit-o
Plutind pe valul înspumat.

luni, 30 mai 2011

Prima noapte de război

În locul muşchilor am rulade cu furnici războinice în ofensivă. Gleznele mi-au fost înlocuite de ghiulele.Mă simt Şeherezada de plumb.Şi asta-i doar prima zi de foc continuu după o pauză prelungită. Mâine o să mă întorc de tină.

Silence

Imagine

duminică, 29 mai 2011

Gura lumii mult prea sloboda-5


Doi vecini îşi manifesta îngrijorarea pentru bună starea scării.
- Auzi, tu ai văzut că perdelele de la intrare sunt tăiate cu lama?
- Da mă, am stat să urmăresc seara şi nu s-a mişcat nimic.
- Poate aşa le cumpără, nu ştiu, zic...

sâmbătă, 28 mai 2011

Anunţul



Povestea începe într-o zi caniculară. O zi în care nici dracul nu are de lucru şi se sufocă şi mai tare în iad refuzând orice contact cu muritorii. Ei, ascunşi de soare prin case îşi savurează amintirile cu ultimele certuri. Omul  stă tolănit pe o canapea şi îşi soarbe berea. E mulţumit. Îi dăduse o lecţie femeii. Acum are să stea o vreme la mă-sa lingându-şi rana şi apoi are să se întoarcă pentru că nu poate trăi fără el. Nu va dura mai mult de patru zile. Patru zile în care el, omul cu cămaşa albastră are să se lăfăie cu amicii în cluburi, are să numere fuste şi are să tragă după el gagicile mişto. Da. O să le domine şi-o să le aibă până la ultima.La naiba cu proasta care a devenit mai mult gospodină decât muiere. Are să o uite şi-are s-o îngroape în amintiri în cele patru zile. El poate să trăiască fără ea. Şi-o să o dovedească din plin.
Îşi linge buzele căutând ultimul strop de bere. Paharul e gol. Sticla e goală. Mai vrea bere.Ar merge să-şi cumpere dar e prea cald. Cel puţin 38 de grade anunţa baba de la meteo. Alungă gândul ăsta şi pleacă spre bucătărie. Poate îi lăsase Gospodină rezerve în frigider. Ea era aia cu cumpărăturile. Deschide uşa. Înăuntru doar o pungă cu fructe şi cinci ouă.De ce nu mai cumpărase Gospodina nimic? O înjurătură urâtă îi aparu pe limba ca o urmă de ardei iute, o rosteşte în timp ce trânteşte usa frigiderului. Merge să facă o cafea. Ibricul se încălzeşte şi el căuta cafeaua.În pungă doar urme. Asta-i culmea. El poate să trăiască fără ea, dar nu fără bere şi cafea.De ce s-o fi răzbunând Gospodină aşa? Are să-i dea o altă lecţie numai să se întoarcă. Atunci îşi aminti că are la dispoziţie patru zile de burlăcie. Ceasul începuse să ticăie invers. Privi în jur încruntat. Bucătăria arata ca şi cum ar fi fost devastată, dar nu era treaba lui să o ţină în ordine. Plecă să facă duş. Baia îi făcu o impresie şi mai proasta. Cabina de duş era răsturnată. Prosoapele răvăşite. Ce dracu se întâmplase? Urmele unei infracţiuni. Îi călcaseră hoţii? Când? Ce furaseră? Furios de-a binelea se duse spre dormitor. Hainele zăceau pe podea. Sertarele erau toate deschise. Şifonierul la fel.Pe pat o cămaşă albastră apretata şi o poză de-ai ei ruptă. Puse mâna pe mobil şi sună la 112.În casa lui fuseseră hoţii. Apelul îi fu respins de la prima încercare. Blestemă îngrozitor şi ieşi în curte.În buzunar găsi două ţigări.Cu mişcări agitate îşi aprinse una. Privind în urmă încercă să găsească vreo explicaţie pentru ceea ce tocmai văzuse.Culmea ca poliţia era ocupată tocmai când sunase el.Ceva îi scapă.Lumea îl respinge,totul în jur îl respinge ca şi cum ar fi murit. Poştaşul îi aruncă peste gard ziarul şi două facturi.Se duse să le ridice. Plicurile erau de la Furnizorul de gaz şi de la Judecătorie. O citaţie prin care Gospodină îl chemă la divorţ. Nenorocita! Îndrăznea să-l lase singur.Pe el bărbatul ce o dezvirginase şi-o făcuse cea mai fericită femeie, gospodină lui. Mototolii hârtiile. Nu mai privi factura de la gaz, ci la ziar că şi când ar fi căutat acolo vreo explicaţie pentru ceea ce tocmai aflase despre gospodină."Omul cu cămaşa albastră a fost găsit mort în propria casă. Indiciile duc spre o posibilă sinucidere." Fu titlul pe care-l citi înainte să îşi piardă cunoştinţa.

Expresii

vineri, 27 mai 2011

Ziua Miilor de Draci

Nu am călcat cu stângul din pat, n-am văzut o pisică neagră înainte, n-am spart nici o oglindă din buimăceală, cu superstiţiile n-am nici o treabă, dar totuşi ziua asta a fost pe dos ca şi cum aş fi cusut toate rele pe matricea ei. Nici nu m-am ridicat bine că s-a şi luat ghinionul după mine:
1. Am scăpat telefonul în vasul de toaletă. Ce numai altora să li se întâmple? Pot şi eu. Agitaţie. Mii de draci. Înghiontiri. Scoateri. Tamponări. Nu se mai deschide. Alte mii de draci.Îl fac bucăţi. Recuperez cartela. Caut alt telefon. E vechi. Nu-mi place. Dar la cartela nu renunţ. Accept că trebuie să mă mulţumesc cu el câteva săptămâni.
2. Caut un număr de contact al altui oftamolog. Găsesc farmacia. Duduia de la telefon mă repezeste şi îmi trânteşte în nas după ce îmi spune răstit numărul bun.Mă enervez.Mă indispun. Mai sun o dată. Mi se spune că programările se fac o dată pe lună în dată de 2 ale luni. Mai am de aşteptat.Mă indispun.
3. Merg la notar. Nu-mi plac actele. Doar el îmi place. E cald şi se face înţeles. Lumea din sala de astepare e multă, răbdarea mea puţină. Până să intru număr alte mii de draci bineînţeles.Mă primeşte. Îmi spune că-mi lipseşte o ţidula. Fiind vineri nu mai pot să o obţin la timp. Plec dezamăgită. Nu-mi plac amânările.
4.La coafor nu m-am tuns. Stilista mea îşi face datoria de mamă pentru fetiţa ei. E liberă câteva ore.Şi aici trebuie să mă întorc cu altă ocazie. Până atunci nu-mi ieşise nimic.


Nici până acum nu a răsărit vreo întâmplare fericită.Mă gândesc tot mai mult cum să atrag una. Cum ar fi să mi aşez textul de la coadă la cap? Aşa aş vedea totul bine şi fac ghionul să plece?

joi, 26 mai 2011

Lumea mea poarta gri

26 mai ora 16.20. Intru în sala de aşteptare a medicului oftamolog.. Înăuntru alte 5 pesoane. Era ora mea. Verific ceasul meu după ceasul din perete. Nu greşisem. Eram punctuală. Întreb după cine mai aştept şi patru din cele cinci capete se întoarseră spre mine îmi confirmă că cel puţin o oră voi sta pe banca înaltă şi incomodă ca să aştept să mi se deschidă uşa.
16.30 Plictiseală, femeia tehnician al cărei birou e în faţa uşii, răsfoieşte o revistă. Nimeni nu vorbeşte. Intră o băbuţă ce cere ceva pentru şters ochelarii. I se dă o cârpită. Deşi ştiu că nu face faţă îmi cumpăr şi eu una albastră.
16.35 Uşa se deschide, dinăuntru ies o doamnă şi cu fiul ei adolescent amândoi cu câte o reţetă. Tehniceana îşi prezintă amabilă ofertă de rame şi lentile şi lentile heliomate. Intră o băbuţă.
16.45 Iese băbuţa, intra domnul de lângă mine. Doamna grasă din faţa lui se ridică şi pleacă bombănind ceva legat de oră şi de programare. Apare un alt domn. Mama şi fiul încă probează. Băbuţa în vernil îşi aşteaptă rândul cuminte. Îmi sună telefonul. Toţi se uită la mine de parcă aş fi anunţat că nu mai primeşte pe nimeni.
16.55 Iese domnul ce stătea lângă mine. Intră o femeie ursuză de lângă uşă. Mama şi fiul îşi primesc total 750 lei."Nu-i mult, doar lentilele mele sunt atât." Urmează băbuţa care are rama ei.
17.00 Urmez eu, întreb femeia tehnician şi mi se confirmă. Aştept.
17.15 Se deschide uşa. Intru. Doctoriţa îi neschimbată îmi zâmbeşte larg şi frumos."Frumoaso, de când nu ţi-am văzut ochii" îmi zice."De când au chiorât" îi răspund în gând.
Mă aşez pe un scaun cu spatele la fereastră. Asistenta merge la perete şi porneşte un ecran cu cifre.Cu un băţ mi le arata pe sărite. Cele mari le văd fără ezitare, cele mijlocii le intuiesc, cele mici le văd puncte. Doctoriţa mă priveşte în tot timpul ăsta şi îmi acoperă pe rând câte un ochi cu o paletă.
Bine. Îşi ia o lanternă, îmi spune să privesc în faţă şi îmi baga o lumină în ochiul cu probleme.
"Într-adevăr, vederea ochiului drept a scăzut, prezinţi palori retiniene fără mari modificări"
"Asta ce înseamnă?" întreb iritată de urma luminii frecându-mi ochiul să o alung de tot.
"O îmbătrânire precoce a ochiului, datorită problemelor neurologice ce nu lasă muşchii să lucreze în favoarea ta. Ia să vedem" Şi scoate nişte ochelari de scafandru, grei şi gri la care potriveşte mai multe lentile pentru ochiul drept în timp ce fac exerciţiul cu cifre iar. Îi îndepărtează şi apropie o masă cu nişte aparate, care îmi strâng bărbia şi fruntea cât mai aproape de două obiecteve. Unul luminos şi neplăcut. Altul ce-mi arata un balon zburând pe o pajişte.Cu imaginea asta mă întorc la ochelarii de scafandru şi jocul cu cifre că la şcoală.
După multte încercări îmi spune."Cu distanţa ne-am lămurit, nu s-a modificat prea mult cilindrul, înseamnă că problema la apropiere."Îmi dă o foie şi îmi arata nişte rânduri schimbând lentilele, până la urmă văd şi ce-i foarte mic."Aşa, asta este, citeşte-mi tot" Ascultătoare citesc despre lumina cea mai bună pentru citit.
"Îţi fac o reţetă şi te rog să vii după 6 luni, se poate să prezinţi şi alte modificări bruşte cu care trebuie să ţinem pasul. Nu ne speriem de acea paloare, e doar o îmbătrânire precoce, porţi doar două perechi de ochelari, pentru tine o plăcere. Nu-i aşa frumoaso?"Aşa o fi, dar tot nu m-am lămurit.Se grăbeşte. Afară mai sunt mulţi. Eu stătusem deja 25 de minute
17.42 Ies, îi dau foaia femeii tehnician. Apoi mă răzgândesc, o cer înapoi şi plec.
O să mai caut o părere şi după aceea decid. Iuţesc pasul pe cât pot în vreme ce lumea mi-e din ce în ce mai gri şi mai îngustă.

Luca

marți, 24 mai 2011

De doua ori "Adio!"


Disconfortul fizic mi-e duşman de temut. Cel cauzat de alimentaţii şi obiceiuri nesănătoase e cel cu care m-am obişnuit cel mai tare. Apare ca un buldozer pus pe spart ziduri şi mă scoate din ritm şi din minţi. Azi stomacul şi-a dat seama că am uitat să îi mai port de grijă şi l-am înghesuit într-un colţ umbros şi cum nu mai suporta atâta nepăsare s-a umflat "în pene" până am simţit că pocnesc. L-am mângâiat protector şi i-am dat asiguri că n-am să-l mai las singur.Ca să-şi recapete încrederea în mine asta am făcut:
- Am renunţat la pâine cu toate că mâncăm doar graham de mai bine de 3 ani.
- De două luni beau doar apă plată. Înainte nu-i suportam nici gustul cu lămâie, m-am chinuit puţin, dar s-a dovedit a fi doar o chestiune de timp şi obişnuită.
- La 18 e ultima mea masă, dacă spre seară apare foamea tot ce îmi permit să înghit e un iaurt fin.
- Ceai, mult ceai fără zahăr, cel de mentă ajuta cel mai mult după mese, l-am testat.
- Fructe, cu precădere mere verzi.
- Cu mâncarea e cel mai greu, nu sunt o gurmandă, dar cu siguranţă sunt o mare pofticioasă şi cum îmi place să petrec timp gătind e greu să nu le satisfac, chiar dacă doar gust. Prăjelile fac un deliciu pentru papilele mele, însă cu toată părerea de rău le-am spus şi lor adio.
- Cantarul nu mai sta în baie, l-am adus aici să nu mă scape din ochi.
- Şi nu în cele din urmă mi-am lipit lista asta pe pe perete.


Ambiţie am, listă mi-am întocmit, oare ce-mi mai trebuie să nu mai simt ca un balon cu heliu?

Savuroasele

  

luni, 23 mai 2011

Uite programarea,chiorule


Probleme cu ochii am avut de mică, nu-i o noutate pentru mine să-mi fac programare peste programare la intervale regulate. Am învăţat până şi regula sunatului din timp ca să apuc un loc peste alte două luni. Pentru data trecută când am fost la control programare mi-am făcut din decembrie pentru martie.Cu toate că mă aşteptam ca sunând acum ziua consultului să fie în septembrie lucrurile s-au străduit să mă surprindă.
- Bună ziua, vreau să fac o programare
- Da,sigur, o clipă vă rog... cred că... săptămâna viitoare luni. Cum vă numiţi? Aţi mai fost la mine?
- Da, după reţeta dumneavoasta am ochelar. Acum s-a întâmplat ceva ciudat.
- Ce anume? Spuneţi-mi tot, vă rog
- Am observat o slăbire a vederii ochilui drept, imaginea-i neclară, nu mai pot să citesc decât ce în caractere mari, am fotofobie şi în faţa monitorului mă deranjează orice pagină albă. Ce e scris,de exemplu, pe messeger în mod normal nu mai văd sub nicio formă.De ieri vederea s-a schimbat dramatic.
- Trebuie să vă văd repede, aşteptaţi vă rog o secundă... puteţi veniii... joi la 16.20?
- Voi fi acolo, mulţumesc.
Deci se poate.Şi se poate fără şpaga. Doar că trebuie să se şi vrea.Cât ar fi aşteptat oare un posibil pacient nou? I-ar fi dat atenţie la telefon? Sau mai degrabă ar fi aşteptat unul vechi ca mine care să-i ducă faima mai departe pentu acest favor.
 E un bun profesionist doamna asta, toată consideraţia pentru ea, dacă ar avea şi puţină îngăduinţa şi înţelegere de fiecare dată când o cauţi ar fi de-a dreptul ideală.

Căutare

duminică, 22 mai 2011

Sec portofele perfect!

Din pură întâmplare am dat peste carnetul meu pentru cumpărături unde o listă cu "urgente" îşi făcu simţită prezenţa cu un avertisment "Cumpără-ţi şapcă". Arunc un ochi pe mine, ţinuta lejeră îmi spune că s-a încălzit, arunc celalat ochi pe fereastră şi văd soarele lăfăindu-se în voie peste albastrul înalt. E cert, am nevoie de o şapcă începând de acum. Nu stau prea mult pe gânduri şi cu listă în faţă încep cumpărăturile online. Îmi e mai la îndemână metodata asta şi încerc să nu comand lucruri care să-mi ridice pretenţii că ulterior să mă dezamageasca-sapca o pot avea şi-aşa, important e să-mi apere capul de raze. O caut, o găsesc, o pun în coş. Minimul este de 30 de ron. Mai adaug un rucsăcel. O cremă hidratantă. Un deo-roll. Un demachiant şi un săpun lichid.Mă uit în coş, surpriză: Total 168 ron. Portofelul meu geme de aer.Mă uit în el, hârtiile îmi arata o valoare de 220 lei. Până la înmulţire mai e.La ce să renunţ?
· şapca 20 lei
· rucsăcel 20 lei
· crema hidratatanta 30 lei
· Deo-roll 18 lei 
· Demachiant 55 lei
· Săpun lichid 25 lei
Nimic nu e în plus, parcă e în minus şi toate le-am ales fără să mai consult lista. Mi-e frică să mai îi arăt privirea. O las să tacă.Va fi şi vremea reproşurilor. Nu renunţ la nimic şi finalizez.
Cu 50 de lei e musai să o duc până miercurea viitoare. Ştiu că o să mă descurc, întrebarea nu este cum? Ci ce mă făceam dacă într-adevăr îmi plăceau cumpărăturile?

Cu mare recunoştinţă

 Mulţumesc domnului doctor Constantin Mihăilă pentru răbdarea cu care mi-a adus animăluţul înapoi. 

sâmbătă, 21 mai 2011

Seiful

Am scris pe o foaie "Carantină"
Şi-am lipit-o pe uşă, pe partea dinăuntru,
Pe dinafară nu lipseşte nimeni,
Aşa voi ştii
De fiecare dată când ajung să-i ating ţâţânile.
Să nu deschid nimănui.
Sunt prea stearpa ca să mă arunc în afară,
Dacă aş deschide ce-ar vedea flamazii?
Un templu de flori rasturant peste o cascadă
Şi jur moloz, s-ar îngrozi şi a doua zi în ziare
Ar apărea sub titlul senzaţionalului.
"cutremur într-o mocirlă".
Ceea ce nu ştie lumea e că eu sunt o limicolă,
Cu picioarele adânc infite în moloz caut urma caramazilor.
Mai văd unele întregi.
Pe fiecare am scris cândva cuvinte de plumb
În calea emigrării definitive a memoriei mele
Cu mâinile goale şi-aduceri aminte le lipesc între ele,
Şi parcă mă închid sfidând claustrofobia.
Într-un seif fără cifru.

Regăsire

vineri, 20 mai 2011

Valsul schiop al pianului de aer

Am strâns în mâini fularul. Îi simt fibrele fisurandu-mi degetele încordate dureros. Urma lui adânca ar fi vrut sa-mi taie carnea. Mirosul slab al parfumului îmi ajunge în nari si aduce cu el amintiri devenite dintr-o data cutite. Vrei sa-mi tai si narile. Mi-am magaiat buzele si mi-am atins ploapele. O asursa puternica ma face sa ma înfior scuturându-mi fiecare madular. M-ai sectionat dupa bunul plac cu placerea diabolica a unui satâr. Esti satârul meu.
S-a întâmplat ca atunci când te-am vazut prima oara sa vreau sa patrund dincolo de tine ca o zâna ce se furiseaza prin gaura cheii, dar nu era nici o usa deschisa. Aveai ochii ageri ai fricii. Îti era frica si niciodata nu ai recunoscut de ce. Aveai glasul studiat al vântului de miaza noapte ce poarta cu sine secrete adânci.În tonul vocii am simtit vibratii ascunse. Dar mie nu mi-a fost niciodata frica. Am simtit mâinile de fier în care gaseam siguranta unor lacate. Ele da îmi dadeau siguranta. Aveai brate ferme si palme suave, de parca n-ar fi fost ale tale.Cu ele magaiai.Ai fost mâinile mele doua. Doua mâini.Si nu mi-a fost frica nici când, pentru o clipa, m-ai lasat în suspensie. Cautarea picioarelor se oprit pe genunchii tai de vata. Aveam siguranta ca mâna ma va prinde iar.Ai fost sprijinul meu.
Când m-ai purtat elextrizant spre culmi de verde absolut în care, nimeni niciodata nu ma purtase pâna atunci, am îndraznit sa ma simt femeie. Curgea din mine seva fericirii în suvoaie calde. Ridicam pe altarul frumusetii naturale întregi ore, care, de fapt erau orele tale.Si m-am simtit frumoasa. Purtam în mine nestematele atingerii tale ca o adiere ce poarta petale de magnolie. Îmi daruiai suficienta placere la fiecare rasarit învaluit în ceata astfel încât sa plec spre cautarea verdelui pur, crud, al iubirii.Ai fost desfatarea mea.
Daca grijile ma încovoiau precum o salcie îmi aduceai aminte ca în legenda de odinioara cautam sa ating cerul cu ochii si ma ridicai.Ai fost cerul meu.
Se facea ca nu demult sa te simt alunecându-mi printre priviri. Nu recunosteam nimic din brusca duritate în cel pe care îl tineam de mâna si refuzam cu indrajire sa mai privesc înapoi. Simturile nu ma înselasera niciodata, dar le respingeam ca pe o idee absurda.Ai fost nisipul meu.
Acum îti strâng fularul si degetele mi se frâng dureros de tare pe noduri care nu exista. Îmi spui sec si simplu "esti libera". Da sunt, ca o pasare ce duce cu sine povara arsitei desertului si desi nu îsi mai foloseste ochii pentru a vedea, ci aripile poate sa-nainteze singura spre alte lumi.
Nu a fost nimeni care sa-mi dea un asemenea sfat mai devreme când sufletele noastre se dezacordau isuportabil, ti-as fi spus din timp ca al nostru cânt e fals si ca esti liber... spre alta harpa.

Scrise de altii,apreciate de mine-6

Am cules o generozitate suprema.

joi, 19 mai 2011

Rugatoare


Stare de sine

N-am mai adormit cu fereastra deschisă. Ora zborului spre Londra e aceasi. Papucii mei arată bine când nu-s aruncaţi cât colo. Am închis definiv pentru pauza asta cifrele în caiet. Soarele şi-a modificat poziţia de când nu l-am verificat. Şeful FMI nu mai e şef. Citesc ştiri în continuare. Mi-e dor de-o gulie. Gust aerul cu nările şi-mi place multul miros de liliac. Săptămâna ce vine voi citi Ghinionul de a fi femeie. A mai rămas o singură cireaşă. Nu-mi place, e amară tare. Vreau să-i fac o vizită Cristinei.Pe lista de zi nu e nimic nebifat. Deschid wordul şi nu-mi place golul. Oare de când? Scriu.E prima oară când mor doar pe dinăutru.

miercuri, 18 mai 2011

Idealul poate fi preconceput?

După îndelungi căutări el, vărul meu, un bărbat bine sărit de 35 de ani a găsit femeia potrivită şi se însoară. Vestea asta a căzut pe neaşteptate la fel ca un fulger în plină iarnă când până  şi mama lui îşi luase gândul că va fi vreodată soacră mare. Relaţia lui cu viitoarea mireasă a început acum 7 luni, exact de ziua lui. Dragoste mare, pasiune dezlănţuită, dezbinări de foste relaţii, mutat împreună şi fiecare clipă trăită din plin, toate fără nici un semn că ar vrea să-şi pună pirostrii. Amândoi au/aveau teamă de această instituţie demonetizată a căsătorie dat fiind faptul că le îngustează, ziceau ei, orizonturile personale. Ziceau asta până mai ieri când bărbatul lasa lumea cu gura căscată cumpărându-şi "costum pentru altar"
În după-amiaza asta mirele a băut un ceai cu cea mai faină verişoară a lui, are 7, dar în prezenţa mea zice că io-s cea mai cea,natural.Vorbim şi cum beam noi aşa ne pomenim într-o discuţie serioasă despre parteneri. Nu orice fel de parteneri, ci aceia cu statut de ideali. Din vorbă în vorbă am descoperit ce-i place bărbatului din el, viitorului soţ la femeia aleasă şi viitoarea soţie.
- Să-i facă mâncare, bună că doar nu are bani de aruncat în restaurante;
- Dar să nu miroasă a prăjit niciodată;
- Să nu se îngraşe cât o huidumă;
- Să îl stârnească şi să-l surprindă;
- Să facă dragoste des;
- Să-i amintească tot ce uită;
- Să nu-i numere berile şi perechile de ciorapi aruncate prin casă;
- Să nu-l cicălească de faţă cu alţii;
- Să nu-l înşele;
- Să-i facă doi băieţi, fetele sunt pretenţioase şi n-are răbdare pentru ele;
Portretul de până aici seamănă izbitor cu cea de femeie casnică, dar ultima condiţie şi cea care a făcut şi textul ăsta posibil e:
- Să fie femeie şi în ochii celorlalţi bărbaţi şi să-l facă mândru.
Mi-a plăcut atât de mult strălucirea ochilor lui din clipa în care a rostit asta încât i-am mai dat o cană cu ceai. L-am întrebat ce îi oferă în schimb şi răspunsul mi-a plăcut şi mai tare "Încredere".
Ajunge ea oare? Care-s ingredientele care să facă o relaţie perfectă între un bărbat ideal şi o femeie ideală? Văd în ce mi-a spus mai ales în prima parte, o puternică amprenta maternă. E adevărat că mai toţi cauta o proietie a primei femei care le e interzisă, mamă, dar până unde se întinde cordonul? Asta nu mi-a răspuns, s-a exchivat în alt subiect.Ce era delicat a sărit pentru că ce era esenţial pentru el spusese vrea o femeie model, bună gospodină, amanta, calendar, mama şi vampă.Dar parcă-i şablon cu idei prestabilite,sau mi se pare?

Diacritice am,Idei îmi mai trebuie!

Lumea deţinătoare de bloguri zice că-i mişto să scrii aşa.Că-i mai cu stil.Că-i mai frumos.Că-i mai citeţ.Că-i un pas spre evoluţie.Păi ce,eu sunt involuată?Eh,stai să vezi,mă trezesc cu noaptea în cap şi pun mâna pe diacritice.Le privesc,sunt  semne periculos de mici pentru nişte ochi saşii.Le pipăi ca într-un examen braille,nimic suspect la atingere.Le aşez pe foaie,sunt cuminţi.Deci mă vor asculta.Bun,au trecut toate treptele examinării şi sunt gata să se încolăcească în jurul altor încrengături ce se numesc litere.Vor scrie cuvinte.Cuvintele vor scrie propoziţii.Propoziţiile fraze.Frazele texte.Textele un jurnal.Jurnalul  inepţii.Inepţiile o istorie.Punct.

Cealaltă parte

marți, 17 mai 2011

Cat trafic imi aduce un mesaj simplu!

Extragerea Cosmote de nu stiu cand,pentu ca nici nu ma intereseaza,mi-a adus cel mai mare trafic asupra unui mesaj scris si asta intr-un timp  extrem de scurt.Textul asta in care vorbesc despre inutilitatea participarii la acel concurs a stabilit un record in trei zile zile.
14.05.2011
 48 Afişări de pagină
Ma surprinde si stiti de ce?Pentru ca si cei care il cauta stiu ca nu-i decat un joc de noroc pe bani multi.Cineva in spatatele lor are sa incaseze sumele aruncate in sms-uri si-are sa-si dubleze ofertele,aparent favorabile,de abonament (cu un telefon de 1 euro,reducere-iti dau sms-ul inapoi),care evident vaneaza alti naivi semnatari de contrate,daca se poate pe 24 de luni,ca doar sunt "Alaturi de tine" lumea lor fiind chiar tu,naivule.
 Ma intreb cate vizualizari va face mesajul de fata?mai ca as paria a doua oara ca numarul lor sare de 48,tot in doua zile si n-am scris nimic senzational.
-Nici despre nudismul Papei pe o plaja de gay.
-Sau insemnarea in masa a populatiei unui continent cu numarul fiarei.
-N-am dat nici sentinte in cazul Elodia.
-Nu l-am gasit pe Osama Big L viu
-Si nici pe Irina n-am plasat-o departe de parintii ei jucatori de ping-pong.




Cand o sa scriu despre Base si Voiculescu ce-si petrec impreuna concediul pe o plaja exotica o sa mai caute cineva articolele mele?Alta intrebare cinica.

Puterea femeilor nu are varsta

O dovedeste din plin Josefina Villaverde al carei simt civic a evoluat o data cu varsta si dupa 87 de ani de la prima participare la vot se gandeste serios ca e randul ei sa fie votata.Da,are 101 ani prieteni si principii asta o poate sa castige Cuntisul pe care-l parcurge neobosita si isi imparte pliantele de candidat.

---
Oare Udrea la varsta centanarului va parasi vasul marinarului si pleaca sa cucereasca malul stang al raului Buzau?

Privire de ansamblu

  

luni, 16 mai 2011

Cand ti se incurca picioarele te doare capul

Un incarcator iti poate face  indirect cucuie?Teoretic nu,practic,insa urmele ce le lasa sunt extrem de dureroase,simt asta cu toata fruntea.
Povestea intreaga a serpuitorului e cam asa:
La orele pranzului raman fara baterie in ambele telefoane,lucru surprinzator pentru ca de fiecare data le verific cand plec la drum.Neavand alternative astept sa ma intorc acasa si sa le alimentez,acasa insa avea sa ma astepte o suriza.Am trei incarcatoare dintre care doua stiam ca functioneaza,le-am pus in proza si mi-am conectat telefoanele,nici o ticaire,nici un led aprins.Ma mir si ma indrept spre sertar,dar cand sa pasesc peste cele din fata pardalnicele prind viata si ca niste serpi mi se prind de degete si ma trag cu putere in jos.Nu apuc sa imi folesc bratele si ma vad cazand in fata,numai ca un  scaun s-a cionic brutal cu fruntea mea.Automat am vazut negru inaintea ochilor si pana sa-mi revin din ameteala mi-a trebuit mai bine de un sfert de ora.Credeam ca mi-am spart fruntea,dar a fost doar o umflatura ce se simtea din ce in ce  mai stapana  pe ea si  crestea,crestea.Cu o mana in cap si alta bajbaind pe pereti am ajuns langa oglinda de la baie.Niste ochi plansi isi faceau loc acolo,dar nu mai erau doi,ci trei.Pana nu stiu cand o sa fiu femeia ciclop,bine ca pentru cel de-al teilea nu am nevoie de ochelari.

A sense of wonder...

 

duminică, 15 mai 2011

Sa dam blogului ce e al lui

La aproape 5 luni de la deschiderea blogului in mod public m-a luat cheful sa-i fac un bilant.
  • Acest inceput de poveste se datoreaza Andreei,ea mi-a spus ca pot sa-mi creez un locsor unde sa fiu eu cu mine si in care sa-mi fie bine.Initial n-am vrut dar la trei zile de la intalnirea noastra (pe care nici acum n-am relatat-o pana la capat) am scris prima fila.
  • De Craciun visam cai verzi suspendati
  • Apoi m-am imbolnavit de lepsita,boala care nu ma slabeste nici dupa 5 luni-mai am datorii,stiu bine.Nimic nu scapa memoriei mele.
  • Cel mai adesea i-am schimbat interfata.
  • I-am scris mamei.
  • Am aratat o pasiune
  • Scriu un jurnal de fata trista.
  • Si lui i-am scris.
  • Am notat impresii din oras,despre oameni si despre ce mi-a placut la altii
  • Sau despre ce am vazut sau despre ce-am citit.
  • Cu o greseala doua de exprimare,scriere sau una gramaticala am adus scrierea  pana aci.Nu-i un blog,e o insiruire de insomnii ale unei femei ce nu prea dormea insomnii  ce o dezvaluie sincera si intreaga.
Multumesc,Andreea.


Marfa si Banii 2001

Un film simplu.Frumos de simplu.Mie imi plac lucrurile simple si cu gust.Imi plac pentru ca ele surprind mereu esentialul iar filmul asta in simplitatea lui a surprins perfect realitatea imediata a anilor `90 cand Romania se deschidea larg unor oportunitati.Oportunitati ce dadeau sansa tinerilor sa prospere intr-o lume a afacerilor personale.Dorinta asta incolteste si in mintea lui Ovidiu (Alexandru Papadopol) un costantean ce spera sa-si extinda propria afacere si sa evadeze din casa stramta a parintilor,care,desi avea un chiosc deschis pe geam nu se intramase din punct de vedere financiar.Visul lui Ovidiu fiind acela de a cumpara unul independet ceea ce ii putea asigura linistea si superioritatea intre oamenii care aveau sa apeleze la el pentru produse.
Pentru asta Ovidiu face orice,se incurca si accepta intelegerea cu un afacerist local care ii ofera doua mii de dolari pentru o livrare de marfa la o adresa in Bucuresti.Conditiile sunt clare,sa nu isi ia tovarasi de drum si sa ajunga acolo la o ora stabilita.Ovidiu le incalca pe amandoua,pe drum il insotesc Vali(Dragos Bucur) si Beatrice iubita lui (Ioana Sora) si pentru ca ii asteapta o surpriza neplacuta nici la ora stabilita nu ajung.Calatoria Constanta Bucuresti decurgea normal pana cand dubita celor trei era atacata de niste oameni inarmati.Incepand cu acest incident suspiciunile celor trei isi dubleaza numarul iar interventia afeceristului ce a comandat transportul nu ii linisteste nici pe departe.Ajung cu intarziere la destinatie si afla ca marfa e de fapt contrafacuta,dar pentru ca ei isi doreau banii nu se gandesc sa puna intrebari stanjenitoare.La intaorcere insa o a doua surpriza din partea acelorasi oameni ce ii atacasera,dar una sumbra,acestia sunt morti in masina pe care o conduceau.
Atunci Ovidiu si prietenii sai sunt convinsi ca afacerea nu mai poate continua si sunt decisi sa renunte la colaborare,insa gangurul local nu isi slabeste latul,plateste transportul si ii ameninta ca daca il parasesc pot plati chiar cu viata asemeni atacatorilor a caror moarte o comadase.
Astfel Ovidiu isi vinde libertarea si deminitaea pentru un pumn de bani,care,in conditia data nu ii puteau garanta asccensiunea.

Gura lumii mult prea sloboda-3

"Ma duc la dracu` sa ma ia"

?!?Raspunsul nu-i la mine.

O leapsa mult prea personala

De la Amiuta
Cum ai reactiona daca te-ar insela partenerul?

 Am  aflat datorita intuitiei si putinelor cautari pe care le-am facut din suspiciune.Prima reactie a fost de deznadezde totala,apoi s-a  tranformat in autoinvinovatire-mi-am reprosat pana si cea mai neinsemnata reactie sau replica.In a treia faza am ajuns la respingerea totala a oricarui comunicari cu el pentru ca in cele din urma sa nu-i spun nimic,ci sa ma indepartez incet si sigur taind din radacini fiecare sursa de apropiere.

 Daca ai un vis care ti-ai dori sa devina realitate, care ar fi acela?

Imi doream din suflet sa vad marea,am vazut-o,acum imi doresc sa-i fiu aproape si visul cel mai mare e sa am o casuta,cat de mica din care sa zaresc dimineata intinsul valurilor si seara sa numar stele stand in pat.

Pe cine ai vrea sa snopesti in bataie?

 Pe mine.Pentru argonta cu care ma privesc,pentru cinismul cu care ranesc,pentru fricile pe care le manifest,pentru sensibilitatea acuta pe care o am,pentru bascalia cu care am grija de mine,pentru neincredere si sobrietate.

Suficient incat sa ma transform in sac de box.

Ce ai face cu un miliard de dolari?
As respecta o promisiune si as investi in cercetarea pentru tratarea cancerului ovarian.Apoi as deschide un centru pentru copiii diagnosticati cu pareze si paralizii si m-as interna si eu sa ma vindec.Si mi-as cumpara carti,toate cartile dorite si mi-as face casuta pe plaja.

Ai fost vreodata indragostit de doua persoana deodata?

Nu.

Cat ai astepta pe cineva pe care iubesti cu adevarat?

Sunt capabila de sacrificiu,dar nu intr-atat incat sa-mi risc sanatatea si linistea asa cum am facut-o din naivitate.

Daca ai castiga la loto, ti-ai da demisia de la slujba?


Mi-as crea o afacere.Nu stiu acum care ar fi ea.

Cine e in topul celebritatilor cu care, daca ai avea ocazia, ai face blastamatii?

Bestematie?As putea doar sa-l seduc pe Florin Piersic Jr astfel incat urmatoarea femeie din cartile lui sa fiu eu.


Ce suge viata din tine?

Tineretea si libertatea.Sunt captiva intr-un spatiu imposibil de descris in cuvinte uzuale,

Cum te vezi peste zece ani?
Nu ma vad,sunt omul prezentului asa cum si fericirea e o chestie imediata.


Care e cea mai mare frica/fobie a ta?


Claustrofobia.

Ai prefera sa fii bogat si singur sau casatorit dar sarac?

Linistita,asta implica multe,inclusiv insingurarea.

Care e primul lucru pe care il faci cand te trezesti?

Ii scriu un sms,inca ii scriu si il chem la o cana bautura calda.Rareori mai vine.

Ai da totul intr-o relatie?

Dau,sunt inspaimantator de darnica.

Cariera ta este vitala pentru tine?
Vitala pentru mine nu-i decat implinirea.Asta implica si pasiunea pentru profesie.

Ai ierta si ai trece peste ceva, indiferent cat de oribil ar fi acel lucru?

Iert,dar nu mai creditez persoana ce-a gresit decat cu o farama de incredere.O data ce mi-ai zdruncinat increderea m-ai indepartat si cu greu ma mai aproprii.

Preferi sa fii singura sau intr-o relatie?

Teama de singuratate m-a facut sa aleg parteneri neprotiviti,oameni speciali in felul lor,dar incompatibil cu mine.Dintr-o disperare pe care nu o justific nici macar mie insami ma agat de prima mana intinsa,care nu intotdeauna imi aduce siguranta.Singura in doi insa nu mai vreau niciodata.

Inspaimatator de darnica fiind va dau si voua intrebarile astea si Laurei si Tomatei,

sâmbătă, 14 mai 2011

Cum sa arunci 1 euro pe fereastra

Mesaj recetionat de la 1010:
Numarul tau 7652blabla participa la EXTRAGEREA COSMOTE de azi pentru un BMW 320 COUPE.Trimite acum un SMS gol la 1010 ca sa nu pierzi participarea. 0.99E/SMS cu TVA.

Imi pare rau nu am bani de dat.Mult.putin cat e,cu acel euro trimit 20 de sms-uri nationale.Daca toti naivii ar face la fel s-ar scrie astazi peste 20.000 de mesaje nationale.Pun pariu!

Marea

El canta pe tarm. Perfida,
unda marii s-alinta.
Ea zicea: Ma simt silfida,
prinde-ma - si sunt a ta...
Marea chicotea: - Ha! Ha!...
Si-a sarit in apa fata.
Unda marii, inspumata,
doar atata astepta.
Ca pe-o floare-n vant o poarta
valul viu si apa moarta.
El o cauta-n zadar:
trupul ei mereu isi pierde
in argint albastru-verde
auriul chihlimbar.
Iata - atingand nadirul
sanii goi si trandafirul.
Dar cu mana prin safire
pescuitu-i o poveste
fara margini, ca si marea.
Consumata-n stralucire,
ziua nu le-a dat de veste
sa-si consume-imbratisarea.
E tarziu. Cand - beat de dor -
el o prinde si-o saruta,
unda marii scade, muta,
tremurand in jurul lor.
Unde-s tarmurile?... Nu-s.
Doar azurul jos si sus,
clatina pe valuri crete
tulburata frumusete,
ani de fum, eoni de foc.
Osie de vis a lumii,
ei - in lingusirea spumii -
ard rotindu-se pe loc.
Toate-n jur se sparg, se curma,
se desfac, se prabusesc.
Numai ei nu mai sfarsesc
sarutarea cea din urma.
- Prinde-ma si sunt a ta,
murmura apa livida.
Iat-o prinsa! Dar a cui e?
Unde-i sprintena silfida?
Unde-i cel ce-o cauta?
Joaca apa amaruie
neagra-vanata-verzuie. . .

Stefan Augustin Doinas

Imagine

Las mana ta...


Este in dreapta mea o punga goala,fasaitul ei m-a deranjat,ma scosese prea brutal din tacerea asteptarii.Verific toate caile ce duc spre tine,dar sunt mai pustii decat noaptea.Nu-mi spui nimic,de cateva ore am inceput sa ma intreb serios de ce?astazi era,o zi speciala.Era 13 al nostru.Nu cred ca superstitiile te-au facut sa te retragi intr-o padure a tacerii,nici macar planetele nu s-au asezat nefavorabil si nu au prezis catastrofe.Asta sa fie o catastrofa?Nu o sa-i spun decat sfarsit.Incerc sa fiu cat se poate de obiectiva,ma doare,nu,nu ai de unde sa stii cat de mult.Am rememorat cu precizia memoriei pe care o invidiez fiecare greseala pe care am facut-o fata de tine.Nici una nu prevestea ca ai sa taci din senin.Te-am privit in ochi si am pus expresivitate in gesturile mele ca sa auzi ca imi pare rau.Acum nici eu nu mai aud nimic si nici nu cred vreau sa mai simt scuze care nu exista,Pentru ca din tot ce-a fost nu mi-a ramas decat o strangere de mana si-o speranta.Pentru tot ce nu mi-ai dat,Multumesc.Pentru tot ce mi-ai dat ti-am multumit cu mine.
Cand o sa vezi ce-am scris ai sa ma certi,mereu ma certai,nu stiu de ce,as fi vrut sa-ti dau multe cuvinte in mesajul asta,dar mainile mi s-au desprins definitiv de suflet si de mainile tale.Cuvinte?

Cartile raman deschise aici

Mi-a trecut supararea pe blogger,mi-a dat posturile inapoi.

joi, 12 mai 2011

Vreau

Sa nu-l mai aud pe copilul din fata tipand ca un lup singuratic dupa mama lui care s-a ascuns in casa probrabil la telenoglovele si nu-i mai raspunde.
Sa am dreptul la dezintoxicare si sa vad un jurnal de stiri fara Zavorpepel si Columonirina.
O crema hidratanta buna.
Ardei grasi.
Capsune.
O idee pentru cadoul matusii. (mereu sunt debusolata cand aleg unul)
Grija pentru trupul si parul meu.
Rabdare,rabdare si carti sau filme.


 

Gura lumii mult prea sloboda-2

O prietena incepatoare in ale internetului ma roaga sa ii fac o adresa de mail.Stabilim username-ul cu chiu cu vai adaugand nsite cifre ca sa pastram numele intact si ajungem la parola.
-Care sa fie parola?
-Ce trebuie sa contina asta?
-Poate sa aiba si cifre si numere,dar sa fie de minim 6 caractere.

miercuri, 11 mai 2011

Mama pana la ultimul sacrificiu

O sun pe Flori.Robotul imi spune ca nu-i disponibila.Mai incerc o data,acelasi raspuns.Pentru ca nu vorbisem de multe zile il sun pe Nicu.Nu-mi raspunde.Ciudat,ii scriu lui un sms si ii spun ca minutele nationale au fost motivul tacerii mele.La cateva minute,dupa obicei,ma suna.
-Ce faceti?intreb vesela.
-Sunt terminat imi spune plangad.
Cuvintele imi pier in gura,suspinele slabe ale barbatului cu voce inceata sunt singurele care sparg minutul de plumb care trece parca tarandu-se.
-Ce s-a intamplat?simt ca glasul meu plin de emotie nu-i face bine.Ceva se intamplase,Nicu mereu si-a tinut lacrimile pentru ele.
-Flori nu mai e!Au omorat-o.
O lovitura de pumn ma izbeste in timpan.De-a valma vin cuvintele la gura,sunt inclestata si nu-mi vine greu sa mai schitez ceva.Intepatura lacrimilor calde se adanceste in ochii mei.
-Cum asa?reusesc a silabisi dupa cateva infinite momente in care plangeam amadoi.Nu cred...nu pot sa cred.
-Ba da.Au operat-o la burta,a intrat in coma si-a murit.Mai bine muream si eu.
-Nu...
-Tot ce-am avut mai drag pe lume si mai de pret nu mai e acum,pentru ce sa mai traiesc?
Reusesc sa mai spun ceva,un dialog stupid in care parerile de rau si tot ce imi venea la gura era tardiv.Imi spune cum o operatie i-a declansat metastaza,o operatie de indepartare a uni chist ovarian.Asta dupa ce scapase prin tratament de o operatie pe creier.Nicu se sfarsea,glasul lui totusi ma incurajeaja si-mi promite revederea intr-un alt cadru.Nu vreau sa mai simta si lacrimile mele,inchid asigurandu-l de toata prietenia si sprijimul meu moral.Desi nu mi-a raspuns decat cu "pa" stiu ca m-a inteles si stiu ca o sa-l vad.
Mi-au trebuit clipe multe sa inteleg ce auzisem.Flori nu mai e.Prind telefonul si o sun pe Silvia si ea  trebuie sa stie,imi respinge,asta nu-i veste de spus prin sms.E la munca si poate ma va suna.Mi-e greu sa duc mai departe greutatea unei astfel de vesti.
Am cunoscut-o cand am intrat in salon,urma sa ocup patul de langa ea,atunci plangea de durere de cap.Un barbat slab cat o aschie ii mangaia fruntea si o ruga sa aiba rabdare ca perfuzia sa se termine,cu ea urma sa ia si durerea.Era Nicu,cel pentru care Flori a fost ratiunea de a fi.
M-am intalat in pat si am stat tacuta.Pana la urma s-a linistit,s-a intors cu privirea sa vada cine ii era noua vecina si mi-a zambit.
-Eu sunt Flori si mi-a intins mana ce era spre mine,stanga,singura in care avea putere,cealalta si piciorul erau insemnate de paralizie.
Asa a inceput o frumoasa apropiere.Am descoperit o femeie cu inima de copil si un barbat cu una de diamant.Doi oameni a caror dragoste impresiona pe toata lumea si care nu voiau decat atat,sa-si revina Flori ca sa se intoarca la copiii lor.Un baietel diagnosticat cu retard mintal si o fetita nevazatoare.
Paralizase de cateva zile dupa o durere crunta de cap si o criza de plans.Avea hematom occipital  si suporta un tratament dur ca sa-l ideparteze.
M-am trezit nopti la rand  si i-am dat apa cand Nicu dormea rapus de oboseala cu capul pe noptiera inghesuit intre paturi.Caldura din salonul sufocant o teroriza si n-am simtit o mai mare multumire din partea cuiva decat atunci cand i-am facut vant cu foile mele.
-Sa-ti ia Dumnezeu pana si ultima durere si sa fi sanatoasa toata viata ta ,mi-a zis.
Reuseam sa o fac sa rada,stateam sa povestim mult cand somnul nu voia sa ne viziteze,imparteam totul ca si cand ne-am fi stiut de-o viata.Era fericitacautandu-mi si strangandu-mi mana cu forta de fiecare data.Noaptea ma strangeam pe musama lanaga ea,pentru ca acolo patul ingrozitor lipit de-al ei era mai drept.O vedeam adormind si ne surandeam cand venea dimineata.
Aflasem ca nu avea voie sa aiba copii,dar si-i dorise din suflet si riscase de doua ori.Prima data acum aproape 8 ani cand a nascut o fetita oarba,a doua oara acum un an,cand,a adus pe lume un baietel si el bolnav.Dar copiii erau implinirea ei.
S-a facut mai bine,misca mana si piciorul,urma sa calce,dar eu n-am mai vazut coborarea din pat pentru ca am fost trimisa mai departe.Imi faceam bagajul cand am simtit patul tremurand.Flori cu capul inghesuit in perne suspina si plangea,credeam ca iar o doare capul si-am dat sa-l chem pe Nicu,dar nu ea plangea dupa mine.
-Daca pleci cui ma lasi?Ramn aici intre pereti cu oamenii astia bolnavi si straini,ochii plini de lacrimi tradau o durere adanca.N-am putut sa ma abtin si-am plans si eu.I-am promis sa vorbim la telefon pana iese si ea si sa ne vedem,sa ne vedem bine.
N-a fost asa,desi de Flori si de Paste era vesela pentru ca pasise dupa operatia de la alt spital unde o transferasera urgent nu am mai auzit-o,era prea slabita si doar Nicu imi mai spunea cate ceva.Dar de azi nu-mi va mai putea spune nimic.Flori a plecat sa se odihneasca.Sacrificiul ei a fost suprem si pentru doi copii va ramane mereu mama.
Pentru mine un suflet pur si-o amintire pe care i-am furat-o tot in somn.

As fi vrut sa te vad treaza Flori si-as fi vrut sa-ti spun cat imi esti de draga,dar tot ce spun e parca intotdeauna tardiv.As vrea sa nu simti cum am scris despre tine,cu lacrimi,stiu ca nu iti placea sa ma vezi plangad.Mi-ai dat ce altii nu pot sa-mi dea,toata dragostea unei prietene.Multumesc.O sa fi zi de zi aici cu mine. :(

marți, 10 mai 2011

Gura lumii mult prea sloboda 1

Din gura lumii am auzit multe,atat de multe incat mi s-au incretit urechile,dar o data cu ce am auzit azi am decis ca-i musai sa am o noua categorie.Vorba ce ma lasa muta. Cititi si lamuriti-va.

-Unde ai fost?ma intreaba curioasa matusa de la tara.
-La spital tanti,la spital.
-Si mai ai bai cu spatele?
-Ma am,nu trece asa usor durerea asta,e la coloana.
-Apai,di ce n-ai zis sa-ti-o scoata si sa-ti puie alta?

E clar?

luni, 9 mai 2011

Ca la 40 de ani...

Soc.Poza din fata mea nu-i a mea cu siguranta.Ma frec la ochi si ma mai holbez o data la femeia de pe proaspatu-mi buletin.Nu,nu-s eu.Vazusem inainte pozele,chiar in ziua cand am declarat pierderea si parca in calculatorul lor nu erau asa inspaimantatoare.
Ma uit cu uimire la femeia ce-mi intinde foile pentru semnat.Pesemne ochii ma tradeaza caci femeia imi spune.
-Nu ne prea ies pozele aici,uitati-va ce spatiu intunecat si in plus atunci cand ati venit aparatul nu mergea.
Stiu,nu am uitat,dar asta nu ma multumeste.In mana mea sta chipul unei femei care se aproprie de 40 de ani,incruntata,prea severa,prea ridata pe cand mie lumea pe strada imi greseste mereu varsta cu ani multi in minus.
Am sa suport batranetea inca de acum vreme de zece ani batuti pe muchie.Are sa se uite lumea cu uimire la mine cand ma voi legitima cu actul pentru ca sigur,cea din poza nu par a fi eu.
Cu inima grea si inca o data nemultumita de conditiile Romaniei,fie ea si in postura oficiala,vin cu baba acasa si-o ascund in sertar.
Un an sau doi sa treaca si gata,o alung.Imi reinnoiesc actele chiar daca platesc amenda.

sâmbătă, 7 mai 2011

Azi sunt harnica,dar

M-am trezit cu un tonus maxim incat imi venea sa ma deochi vazandu-ma in oglinda.De dimineata de dupa cana cu ceai cald imi zic ca trebuie sa profit de stare si sa fac multe...cat mai multe.Cu ce sa incep?Cu bucataria.Imi arunc ochii de doua trei ori prin incapere,alta privire in frigider,nici urma de mancare gatita.Asta nu-mi place.Ce sa gatesc?Nu o sa incep cu bucataria,ci cu gatitul se pare,imi lipsea doar ideea.Pornesc televizorul.Inainte ca reclama la bere sa se termine il inchid.Stiam ce-o sa gatesc.Varza calita cu mamaliga,fara carnati ca-s la regim si bineinteles o ciorba acra.Sa ma doboare pofta acolo in mijlocul sufrageriei,nu alta.Ma remorchez pana in bucatarie si ma pun in actiune.
Scot legumele pe masa si in cateva minute varza mea era la foc,supa nici ea nu intarzie sa se prezinte pe aragaz de parca foamea era cat o piramida egipteana.Urmeaza mamaliga.Dar de unde faina de mailai?Cu o fata perplexa si niste haine puse in graba ma duc sa umplu lipsa.Cumpar faina,iau si ceapa verde,nu-mi face ea bine,dar nu i-am rezistat.Ma intorc acasa si ma pregatesc sa imi prepar botul.Nu am sare.Merg si dupa sare fara sa inspectez amantit bucataria dupa alte lipsuri.Ma intorc si totul e aproape gata,mamaliga imi zic ca va fi bine sa fie calda cand mananc.Ma apuc de spalat oale.N-am apa calda,incalzesc.Nu mai am nici Axion.Sa ma duc sa cumpar era deja prea greu,un al treilea drum pentru mine ii mult.Sun o prietena.Cris,binevoitoare nu ezita sa imi spune da.Ma uit bine in jur sa-i fac o lispta.

  • paine ;
  • 10 oua;
  • Axion;
  • 1 kg de cartofi;
  • apa plata.
Atat?atat.Imi ajunge,mai ramane sa dau cu matura si nici nu se vede ca am trecut pe aici.
Cris vine ia lista si ma intrtreaba: "Sigur doar asta vrei?".Fara doar si poate astea imi erau cumparaturile ii spun categoric.Mi le aduce si pleaca.Spal ce spal in bucatarie,asez cumparaturile si trec iar in sufragerie.Jumatatea de ora binevenita pentru exercitii ma face sa ma deconetez.Ma simt bine,nici nu bag in seama oboseala si deschid larg sa aerisesc.Imi amitesc de cateva haine ce trebuiau duse la spalat si ma duc spre dormitor,deschid fereastra si le duc la baie.Dincolo de usa avea sa ma astepte alta surpriza.Detergentul nu-mi ajunge nici cat sa spal blugii unui gandac,sapunul e in aschii,pasta de dinti se chinuie sa paraseasac tubul,gelul de dus si el pe fundul sticlei sta,iar Domestos nu mai vrea sub nici o forma sa comunice cu buretele meu cand am dat sa spal chiuveta.
Las hainele sa cada in cuva si ma apuca dejnadejdea.
Ce sa fac cu tot cheful de lucru si energia debordanta daca nu am minte sa fac totul de la primul pas.Lista cu nevoi,abia apoi cu ele sa indeplinesc dorintele.
Cine pleaca la vanatoare fara pusca,se uita la vanat si inghite insec.Asa si eu pana m-a ajuns somnul datorita ploii.Acum abia m-asez lenes pe scaun si torc,baia a ramas la fel si hainele asteapta ziua de luni.Energia sa mai vrea sa vina dupa mine?

vineri, 6 mai 2011

Martorii sa nu mai vina la mine

Nu pentru prima data m-am inatlnit cu un martor a lui Iehova.Nu pentru prima oara m-a abordat cu un suras studiat si cu o tema absoluta care viza problema mea de sanatatate atat de vizibila,dar pentru prima data am avut curajul sa-i raspund,chiar acolo,in starda.
Veneam pe alee uramarind jocul naiv al copilului ce desena pe jos cu creta.Se apropiau si altii,mai multi,auzisem voci,nu m-am intors sa-i privesc,nu ma interesau,gandul meu era departe la ce o sa se intample peste cateva zile cand,din spate,un domn imi spune ceva abrupt,neasteptat si totusi atat de cunoscut mie.
-Credeti in fericirea pe care ne-o promite Dumnezeu?Buna ziua,imi intinde un barbat prezentabil mana neocupata cu serivieta.Numele meu este Daniela si mi-ar placea sa stam putin de vorba.
-Nu,nu cred si ii intind mana mea libera.
In vreme ce cauta cred o brosura,adauga:
-Dar Iehova Dumnezeu promite...
-Nu mai cred in Dumnezeu.
Mirat isi intrerupe cautarea si imi arunca o privere ironica.
-Esti atee?
-Voi martorii spuneti ca nu exista atei si ca in adancul sufletului fieacaruia exista speranta ca Dumnezeu exista.
-Vad ca ai mai vorbit cu alti frati.
-Multi au fost acestia.Eu le-am respectat alegerea.In majoritate au fost ortodocsi inainte sa devina martori.Voi de ce nu o tolerati pe a mea?
Si m-am indepartat suspendandu-i dialogul inainte sa imi aduca aminte numerologic citatele din Biblie.
Biblia lor e altfel decat cea cu care eu sunt familiarizata.Recrutarera la intamplare a posibililor martori mi se pare o loterie.Nu-s dispusa sa merg pe mana lor chiar daca regatul imi promite viata vesnica si reusesc sa fiu pentru congregatii un motiv.De ce sa-mi folosesti boala pentru a da tu bine in fata batranului?de ce sa ma momesti cu promisiuni desarte si sa faci din mine tinta tuturor privirilor doar pentru ca sunt diferita?De ce sa fiu pe lista ta,pionierule o cifra in plus pentru planul lunii?De ce sa cred in acest prozelitism daca nu mai cred nici in invataturile bisericii cu radacini ancestrale?Pierd daca raman o simpla femeie de pe strada caruia i-ai arat o tiparitura si i-ai zambit?Ok,pierd,dar asta nu te priveste.E strict alegerea mea.Nu ma obliga sa iti acord atentie,nu veni sa-mi bruschezi intimitatea pe la usi si nu-mi arata cat de involuata sunt spiritual doar pentru ca nu stiu invatarurile dupa numar.


I-am studiatpe oamenii astia,au trei arme: cea a oratoriei,pentru ca daca-i pornesti sunt in stare sa-ti spune povesti cat pentru 1002 nopti.Arta ematiei,reusesc sa patrunda in miezul problemelor celor cu care discuta si par asa de intelegatori si de implicati incat discursul capatata fara voia lor un ton afectat.Si cea din urma,arta perseverentei care ii ajuta sa forteze mana daca le intizi un deget.
Tintele lor sunt batranii,oamenii bolnavi si cei ce se afla in  calatorie.Multora le citesc disperarea si nevoia de a fi macar asculati in priviri ca mai apoi sa recurga cu dibacie si falsa compasiune la un plan care sa le inmulteasca fratii.
Dupa cum vezi,Daniel am habar despre tine si ai tai numai ca acum am inteles,poate tarziu,poate devreme,ca fericirea nu-i iluzorie,fericirea inseamna   normalitate si nu in ultimul timp inseamna prezent.Actiune prezenta.Ramai si spune basme altora mai dispusi ca mine sa astepte minuni.

joi, 5 mai 2011

Un titlu,n-am.

Citesc Romantic Porno si ma indragostesc de Florin Piersic Jr. a nu stiu cata oara.Caut cu disperare in amintire un numar de telefon.Nu-l gasesc.Deschid ochii larg.Nu-l gasesc.De numarul asta atarna zilele ce vin.Aud stirile Antenei 1.Nu ma intereseaza Xfactor cu premiul lui cu tot.Mai rasfoiesc in minte.Cifrele vin spre mine cu zgarcenie,074523 si atat.Mi-as trage o palma.Niste copii din SUA se mananca singuri de foame.Asta aud acum.Un fior urca pe spinare.Oameni,mai suntem oameni?Inca sunt sub presiunea cautarii.Inca mai caut si raman bulversata,dar spatele imi sta foarte drept.Un zambet infloreste in coltul gurii,merita efortul.Caut.Caut.Zilele ce vin vor fi si mai bune.

miercuri, 4 mai 2011

Sara dulce razgaiata

 

In brate-i de plus,in joaca-i de aur,in somn e de vata,in zapada o copilita.

marți, 3 mai 2011

Se impun niste scuze

Am fost adapostita in spitalele Bucurestiului vreme de mai bine de trei saptamani,dar nu m-am intalnit cu nimeni refuzand invitatii si chiar sa raspund la telefon pentru ca sufleteste nu-mi era deloc bine.N-am vrut sa ma simta ori sa ma vada cineva incercanata,speriata si trista.,nu asa voiam sa ma intalnesc cu Mnealui,cu Anda care stiu ca ma citeste si nici cu Lili desi ea stia cum e locul acela,dar  plecase inaintea mea de pe taramul mortii.Nu am putut sa va las sa-mi simtiti spaima.Imi pare rau.
Data viitoare cu zambetul pe buze si fermitate in maini poate o sa reusesc sa va imbratisez pe toti.

luni, 2 mai 2011

O zi fara somn e o zi nereusita

Nu am fost niciodata prietena cu somnul pana acum.Intotdeauna mi se parea ca dorm prea mult cu toate ca dormeam maxim 5 ore si ca,din lipsa de idei,pierd timpul sforanid.Acum nu pot sa stau prea mult pe scaun,categoric nu mai am voie asa ca ma simt nevoita sa-mi organizez timpul prin pat.
Ma trezesc si incep a cotrobai printre carti,mai am putine din colectia 101 a Adevarului.
Aud o stire radiofonica sau la televizor.
Mananc,iau pastilele si adorm.
Dupa minim o ora casc ochii spre primavara,citesc,scriu pe blog putin,ii rasfoiesc pe altii si iar adorm.
Trece a doua ora de somn,ma trezesc pentru pranz si adorm la loc.
Primesc o vizita doua,citesc,ii scriu un mesaj doua si ma uit din nou la stiri.
Seara ma plimb pe afara,imi fac exercitiul si adorm dusa pana dimineata.
Nu-mi place programul de sugar,dar mi-e bine,demult nu mi-a fost asa.Viata mea s-a rasucit cu fermitate cu 180 de grade.Voi a scrie mai multe cand nu-mi va mai fi la fel de somn. :)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...