Bancă în parc

E mereu singură în şir. Înconjurată de globul de cristal propriu celui care se aşează pe ea. E greutatea fiecărei oboseli. Povara fiecărei amintiri. Urma fiecărui sărut îndrăgostit. E trecerea momentelor de la cumpănă la extaz.de la viaţa la tăcere. E primăvară întâlnirilor între plimbări şi iarna rătăcirii solitare. E cufărul poveştilor de-o viaţă pe care fiecare i le împărtăşeşte de teamă să nu le piardă.


Imagine

Seiful

Am scris pe o foaie "Carantină"
Şi-am lipit-o pe uşă, pe partea dinăuntru,
Pe dinafară nu lipseşte nimeni,
Aşa voi ştii
De fiecare dată când ajung să-i ating ţâţânile.
Să nu deschid nimănui.
Sunt prea stearpa ca să mă arunc în afară,
Dacă aş deschide ce-ar vedea flamazii?
Un templu de flori rasturant peste o cascadă
Şi jur moloz, s-ar îngrozi şi a doua zi în ziare
Ar apărea sub titlul senzaţionalului.
"cutremur într-o mocirlă".
Ceea ce nu ştie lumea e că eu sunt o limicolă,
Cu picioarele adânc infite în moloz caut urma caramazilor.
Mai văd unele întregi.
Pe fiecare am scris cândva cuvinte de plumb
În calea emigrării definitive a memoriei mele
Cu mâinile goale şi-aduceri aminte le lipesc între ele,
Şi parcă mă închid sfidând claustrofobia.
Într-un seif fără cifru.