- Acest inceput de poveste se datoreaza Andreei,ea mi-a spus ca pot sa-mi creez un locsor unde sa fiu eu cu mine si in care sa-mi fie bine.Initial n-am vrut dar la trei zile de la intalnirea noastra (pe care nici acum n-am relatat-o pana la capat) am scris prima fila.
- De Craciun visam cai verzi suspendati
- Apoi m-am imbolnavit de lepsita,boala care nu ma slabeste nici dupa 5 luni-mai am datorii,stiu bine.Nimic nu scapa memoriei mele.
- Cel mai adesea i-am schimbat interfata.
- I-am scris mamei.
- Am aratat o pasiune.
- Scriu un jurnal de fata trista.
- Si lui i-am scris.
- Am notat impresii din oras,despre oameni si despre ce mi-a placut la altii.
- Sau despre ce am vazut sau despre ce-am citit.
- Cu o greseala doua de exprimare,scriere sau una gramaticala am adus scrierea pana aci.Nu-i un blog,e o insiruire de insomnii ale unei femei ce nu prea dormea insomnii ce o dezvaluie sincera si intreaga.
duminică, 15 mai 2011
Sa dam blogului ce e al lui
La aproape 5 luni de la deschiderea blogului in mod public m-a luat cheful sa-i fac un bilant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png "English"){kind=small}
Un comentariu:
oh, ce surpriza. :) chiar nu stiam ca in urma discutiei noastre ai facut acest al doilea blog. :) dar ma bucur ca iti descarci sufletul si ca asa mai aflu si eu chestii despre tine. :) Sper sa-l umpli cu intamplari fericite. :)
Trimiteți un comentariu