Mama pana la ultimul sacrificiu

O sun pe Flori.Robotul imi spune ca nu-i disponibila.Mai incerc o data,acelasi raspuns.Pentru ca nu vorbisem de multe zile il sun pe Nicu.Nu-mi raspunde.Ciudat,ii scriu lui un sms si ii spun ca minutele nationale au fost motivul tacerii mele.La cateva minute,dupa obicei,ma suna.
-Ce faceti?intreb vesela.
-Sunt terminat imi spune plangad.
Cuvintele imi pier in gura,suspinele slabe ale barbatului cu voce inceata sunt singurele care sparg minutul de plumb care trece parca tarandu-se.
-Ce s-a intamplat?simt ca glasul meu plin de emotie nu-i face bine.Ceva se intamplase,Nicu mereu si-a tinut lacrimile pentru ele.
-Flori nu mai e!Au omorat-o.
O lovitura de pumn ma izbeste in timpan.De-a valma vin cuvintele la gura,sunt inclestata si nu-mi vine greu sa mai schitez ceva.Intepatura lacrimilor calde se adanceste in ochii mei.
-Cum asa?reusesc a silabisi dupa cateva infinite momente in care plangeam amadoi.Nu cred...nu pot sa cred.
-Ba da.Au operat-o la burta,a intrat in coma si-a murit.Mai bine muream si eu.
-Nu...
-Tot ce-am avut mai drag pe lume si mai de pret nu mai e acum,pentru ce sa mai traiesc?
Reusesc sa mai spun ceva,un dialog stupid in care parerile de rau si tot ce imi venea la gura era tardiv.Imi spune cum o operatie i-a declansat metastaza,o operatie de indepartare a uni chist ovarian.Asta dupa ce scapase prin tratament de o operatie pe creier.Nicu se sfarsea,glasul lui totusi ma incurajeaja si-mi promite revederea intr-un alt cadru.Nu vreau sa mai simta si lacrimile mele,inchid asigurandu-l de toata prietenia si sprijimul meu moral.Desi nu mi-a raspuns decat cu "pa" stiu ca m-a inteles si stiu ca o sa-l vad.
Mi-au trebuit clipe multe sa inteleg ce auzisem.Flori nu mai e.Prind telefonul si o sun pe Silvia si ea  trebuie sa stie,imi respinge,asta nu-i veste de spus prin sms.E la munca si poate ma va suna.Mi-e greu sa duc mai departe greutatea unei astfel de vesti.
Am cunoscut-o cand am intrat in salon,urma sa ocup patul de langa ea,atunci plangea de durere de cap.Un barbat slab cat o aschie ii mangaia fruntea si o ruga sa aiba rabdare ca perfuzia sa se termine,cu ea urma sa ia si durerea.Era Nicu,cel pentru care Flori a fost ratiunea de a fi.
M-am intalat in pat si am stat tacuta.Pana la urma s-a linistit,s-a intors cu privirea sa vada cine ii era noua vecina si mi-a zambit.
-Eu sunt Flori si mi-a intins mana ce era spre mine,stanga,singura in care avea putere,cealalta si piciorul erau insemnate de paralizie.
Asa a inceput o frumoasa apropiere.Am descoperit o femeie cu inima de copil si un barbat cu una de diamant.Doi oameni a caror dragoste impresiona pe toata lumea si care nu voiau decat atat,sa-si revina Flori ca sa se intoarca la copiii lor.Un baietel diagnosticat cu retard mintal si o fetita nevazatoare.
Paralizase de cateva zile dupa o durere crunta de cap si o criza de plans.Avea hematom occipital  si suporta un tratament dur ca sa-l ideparteze.
M-am trezit nopti la rand  si i-am dat apa cand Nicu dormea rapus de oboseala cu capul pe noptiera inghesuit intre paturi.Caldura din salonul sufocant o teroriza si n-am simtit o mai mare multumire din partea cuiva decat atunci cand i-am facut vant cu foile mele.
-Sa-ti ia Dumnezeu pana si ultima durere si sa fi sanatoasa toata viata ta ,mi-a zis.
Reuseam sa o fac sa rada,stateam sa povestim mult cand somnul nu voia sa ne viziteze,imparteam totul ca si cand ne-am fi stiut de-o viata.Era fericitacautandu-mi si strangandu-mi mana cu forta de fiecare data.Noaptea ma strangeam pe musama lanaga ea,pentru ca acolo patul ingrozitor lipit de-al ei era mai drept.O vedeam adormind si ne surandeam cand venea dimineata.
Aflasem ca nu avea voie sa aiba copii,dar si-i dorise din suflet si riscase de doua ori.Prima data acum aproape 8 ani cand a nascut o fetita oarba,a doua oara acum un an,cand,a adus pe lume un baietel si el bolnav.Dar copiii erau implinirea ei.
S-a facut mai bine,misca mana si piciorul,urma sa calce,dar eu n-am mai vazut coborarea din pat pentru ca am fost trimisa mai departe.Imi faceam bagajul cand am simtit patul tremurand.Flori cu capul inghesuit in perne suspina si plangea,credeam ca iar o doare capul si-am dat sa-l chem pe Nicu,dar nu ea plangea dupa mine.
-Daca pleci cui ma lasi?Ramn aici intre pereti cu oamenii astia bolnavi si straini,ochii plini de lacrimi tradau o durere adanca.N-am putut sa ma abtin si-am plans si eu.I-am promis sa vorbim la telefon pana iese si ea si sa ne vedem,sa ne vedem bine.
N-a fost asa,desi de Flori si de Paste era vesela pentru ca pasise dupa operatia de la alt spital unde o transferasera urgent nu am mai auzit-o,era prea slabita si doar Nicu imi mai spunea cate ceva.Dar de azi nu-mi va mai putea spune nimic.Flori a plecat sa se odihneasca.Sacrificiul ei a fost suprem si pentru doi copii va ramane mereu mama.
Pentru mine un suflet pur si-o amintire pe care i-am furat-o tot in somn.

As fi vrut sa te vad treaza Flori si-as fi vrut sa-ti spun cat imi esti de draga,dar tot ce spun e parca intotdeauna tardiv.As vrea sa nu simti cum am scris despre tine,cu lacrimi,stiu ca nu iti placea sa ma vezi plangad.Mi-ai dat ce altii nu pot sa-mi dea,toata dragostea unei prietene.Multumesc.O sa fi zi de zi aici cu mine. :(