Un soare spectaculos si frumos m-a dus putin la plimbare.Am cautat alei laturalnice si am nimerit un mic parc de distractii pentru copii.Priveam distanta cum o mana isi mana copilul spre topogan pe cand el voia la groapa cu nisip si cum,un tata isi ghida baiatul tinandu-i ghidonul bicicletei.Copiii in exaltarea lor tipau si se zbenguiau,i-am zambit blondutului care a venit si mi-a intins o grela mica.Lasase in mana mea jucaria pe care o iubea cel mai tare atunci si s-a intors la joaca.Am ramas gandidu-ma la jucariile mele,care,rand pe rand erau cele mai dragi si-am strans coada micii greble ca si cand as fi vrut sa-mi pastrez amintirile.
Dupa un timp,par balai se intaorce,am crezut ca e bine sa-i returnez avutia si i-am intins mana.Atunci,un zambet stirb si o mana mult mai mica decat grela au atins mana mea.
-Ti-o las tie pana plec,da' mi-o atunci,bine?
Cred ca-i cel mai pur si mai frumos gest pe care l-am simtit anul asta.Par balai coborase de pe cer sa-mi zambeasca mie.
.png "English"){kind=small}
3 comentarii:
cum mai stai cu dragostea, mai draga?
In grija.
Atunci cînd venim aici avem două frumoase aripi, dar începînd de la părinţi, bunici, apoi profesori, prieteni, etc, cu toţii ajung să ne taie cîte o bucăţică de aripă, încet încet, pînă nu mai putem zbura, iar uneori ajungem să ne simţim prinşi într-o capcană...
Trimiteți un comentariu