Avea 92 de ani şi era sprintenă şi veselă. Toţi iubeau.Şi ea îi iubea. Pentru mine avea, însă o dragoste aparte. Nu ştiu de ce. N-am întrebat-o niciodată. Îmi era dragă dimineaţa când o vedeam cu pisică de fiecare dată când îmi deschideam fereastră. Îmi era dragă în orele de după când îmi deschidea uşa să-mi aducă o portocală. Îmi era dragă când îmi citea poeziile scrise de soţul ei înainte de căsătorie. Îmi era dragă pentru colecţia ei de mărgele. Pentru eleganta cu care se îmbrăca. Pentru cursivitatea cu care citea. Pentru poveştile pe care le spunea. Pentru vorba ei peltica. Pentru bun simţ şi pentru dragostea pentru animale. Pentru umor. Pentru înţelepciune. Pentru blândeţe. Pentru toate. Dragă tare îmi era.
Se duc rând pe rând oamenii la care ţin... se duc şi uită să-şi ia rămas bun.
Rămâi cu bine tanti. Mâine o să mănânc o portocală amară.
.png "English"){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu