Vestea cea buna era umbrita doar de nametii din ce in ce mai mari ce se asterneau pe drumuri,asta urma sa-mi ingreuneze calatoria,dar cunoscandu-mi frumoasa inconstienta n-am ezitat sa accept chiar daca trebuia sa-mi petrec aproape toata martea in Timisoara.Am cautat cea mai buna ruta si am gasit-o,aveam sa ma cuibaresc intr-un maxi si un tren trebuia sa ma redea orasului meu abia tarziu in miez in de noapte.Toate detaliile fiind puse la punct mai ramanea doar sa-mi stapanesc emotiile buclucase.Ii scriu Tomatei un mail in care ii vorbeam despre mine asa cum sunt,un pic diferita fata de ceilalti bloggeri cu care interactionase.Nu mici au fost surprizele,dar cum lucrurile erau stabilite era musai sa ajung in Mall-ul Timisoarean la cafneaua cu insigna verde,Starbucks.:)
In dimineata zilei de marti aveam mainile umede,buzele tremurande si gentuta cu povestile lui Creanga pregatite sa fie donate.
-Va urma-
3 comentarii:
poate imi spuneti si mie cand mai iesiti la cafea :D (in cazul in care nu e "girls...day...out")
Asta s-a intamplat sa fie,dar...s-a facut o exceptie pentru cateva minute,ai sa citesti restul povestii spre seara.
Data viitoare tu o sa fii exceptia si de obicei imi tin promisiunile.
ouchei :) in cazul asta, te trec pe lista sa stii
Trimiteți un comentariu