Sertarul cu antidepresive-1

Februarie, ger naprasnic, zapada ce cade necontenit. Orasul adormise sub povara grea a norilor. Aveam senzatia ca sunt singura fiinta ce strabatea strazile intr-o zi in care si masinile taceau in parcari.

Picioarele mi se tarau obosite cautand prima farmacie . O gasesc si intru scuturandu-ma cu grija sa nu risipesc omatul peste tot. O femeie rotofeie ma priveste zambind de dincolo de tejgea. Fara cuvinte prea multe ii intind reteta semnata de psihiatru si astept sa-mi primesc toate cutiile.

- Sunt multe prescriptii aici, bani ai? Nu ti le-a dat compensate.

Caut in rucsac si gasesc portofelul. Cateva bancnote de cinci sute de mii isi pastrasera locul fix.Pe o hartie scrisem "pentru pilule", astea erau. Numar si ii arat, erau patru.

- Sa vedem. Da,iti ajung. Asteapta un pic, am sa merg pana in spate.

Pleaca lasandu-ma singura in incaperea sufocant de calda cu miros intepator. Mi se aburisera ochelarii. Ii scot, ii sterg si in locul lor in fata ochilor vad ceata, o ameteala neplacuta deformeaza si mai tare imaginea pardoselii."Alta cadere de tensiune zic" pentru mine si imi masez usor tamplele. Farmacista se intoarce cu trei cutii in mana, erau toate.Ma bucur ca nu trebuia sa mai caut.

- Stii cum sa le iei?

Incuvintez dintr-o miscare a capului pastrand pivirea pe piciorul scaunului.

- Mai ai alt  tratament in afara de asta antidepresiv?

- Am unul cu Tanakan si Actiphos pe care nu-l intrerup niciodata. Din cand in cand mai iau Midocalm.

Se uita la mine cercetandu-mi profilul.

- Ti-e rau? Esti cam palida. Stai sa-ti iau tensiunea si sa-ti aduca o colega putina apa.A... striga, si alta femeie mai tanara isi facu aparitia din spate, adu-mi apa pentru domnisoara, eu stau langa ea sa ii verific tensiunea.

Apoi catre mine.

Ridica-ti, te rog, bluza sa vedem ce s-a intamplat.

Scot geaca, imi ridic bluza cu maneca larga pana mai sus de cot si ii intind bratul stang. Tensiometrul ma prinde in stransoare si porneste sa baraie, apoi tace brusc.

- Noua cu sase, zice femeia blanda din fata mea cu un gest de negatie. Nu-i bine deloc. Puls o suta douazeci.Ai baut cafea?

- Nu. Astazi n-am baut.

A... ajunsese aproape de noi cu un paharel de plastic in mana. Beau cu sete apa statuta si ma sprijin de spatar.

- Sa-i dam un midocalm.Ar trebui sa o vada un doctor. Nu o putem lasa sa plece asa de una singura, spune prima femeie al carui nume nu-l stiam, aratand spre cadrul cu care venisem. Unde stai? ma intreaba.

- Pe strada Z.., aici aproape.

- Asteapta un pic sa te linistesti si iti chemam un taxi. Esti subtensiune si n-ai cum sa iesi asa de aici. Nu vrei sa mergi la spital sa te vada cineva? Fiind sub tratament cu atatea pastile si pentru musculatura si pentru depresie mi-e frica sa-ti dau de la mine putere, sa nu patesti, Doamne fereste, ceva.

Nu voaim. Cuvantul "spital" ma lovea in tample fara mila. Nu voiam sa ma inchid intr-un loc al altor suferinti.

- O sa-mi treaca, zic.Ma duc acasa si stau linistita in pat.In cateva zile sunt pe picioare. Cred ca-i vorba, daca imi dati voie si de o hipocalcemie. Am de mica un mare deficit de calciu.

A.., se uita la cea care ma primise, cautandu-i din ochi incuvintarea si pleaca dupa tejghea sa caute ceva pe raftul al doilea. Revine langa mine cu doua cutii. Una cu calciu lactic, alta cu calciu D3.

- Pe astea nu le platesti, sunt din partea noastra, nu-i asa, C...?

C... zambeste.

- Cred ca nu ti-e foarte bine la caldura, hai aici la usa, o deschidem un pic, stai acolo pana vine taxiul. Saraca, sopteste catre A...

Nu-mi place compasiunea, imi place doar grija lor, inghit un nod mare ce-mi forta gatul si privesc prin fereastra la fulgii ce cadeau.

Dupa mai bine de jumatate de ora simt cum apasarea ma paraseste si imi ridic incet trupul ca sa le arat celor doua ca-mi revenisem.

- Iti chemam o masina si te ducem noi la ea. Te poti descurca pana acasa?

- Sigur. Am cadrul si din parcare mi-e usor.

O masina alba condusa de un barbat tanar si chel urma sa ma  duca acasa. Multumesc farmacistelor si promit sa ma intorc tot la ele.Imi devenisera dragi.

Acasa nimic nu se schimbase. Camera mea ,sfera,ma astepta ostil.Patul ma era nefacut, nu-i dau atentie, ci ma arunc imbracata peste paturi incercand sa adorm...